Judecatile lui Dumnezeu

"Judecatile Lui Dumnezeu" - Arhim. Ilie Cleopa (1912-1998)

Am sa va arat acum cum lucreaza Dumnezeu in lume, caci noua ni se pare ca nu dupa vrednicia omului ii da. Oamenii au obiceiul de a se judeca unii pe altii. Mai, de ce ii merge bine aluia care injura, bea, fumeaza, e desfranat si totusi e bogat are copii sanatosi, iar cutare om desi e drept, cuminte, evlavios, ii merge tot rau, ii bolnava sotia, copiii, animalele din ograda... si uite asa judecam noi oamenii...

"Planurile Mele nu sunt ca planurile voastre, ci cat este de departe cerul de pamant atat de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre , zice Domnul"...

Era un calugar batran, cu viata inalta, in pustia Schetica. Calugarul acesta l-a trimis pe ucenicul lui la Alexandria, iar acolo tocmai s-a intamplat ca prefectul cetatii murise. Prefectul fusese un om rau, care prigonise si omorase crestini. Acum insa il duceau la groapa cu muzica mare si cu flori, lume multa, o zi frumoasa.
Cand a venit ucenicul acasa la pustie l-a gasit pe pustnicul batran, care traise 50 de ani in pustie, mancat de un leu... atunci tanarul ucenic ii zise unui alt pustnic:
-Parinte, uite, ucigasul crestinilor ce inmormantare a avut iar pe batranul meu Parinte l-a mancat leul!
Atunci pustnicul raspunde:
-Mi se pare ca Dumnezeu fiind prea bun ingaduie si unele lucruri dumnezeiesti.
Iar acest batran s-a rugat lui Dumnezeu asa: "Doamne arata-mi mie judecatile tale! De ce unii sunt bogati si altii saraci, altii rai si o duc bine si altele.."

Rugandu-se asa a venit vremea sa plece la Alexandria sa vanda cosnitele facute in pustie si sa-si cumpere paine, pe care o uscau si de aveau pesmeti cu apa le era de ajuns, altii mancau paine cu radacini, altii numai radacini fara paine. Tocmai cand a iesit din padure ii apare in fata un calugar tanar care il intreaba:
-Unde mergi Avvo?
-Merg la Alexandria sa imi vand lucrul mainilor.
-Parinte, mata esti batran, lasa ca iti duc eu cosarcile.
Apoi tot tanarul calugar il intreaba pe batran:
-Stii care e datoria calugarului cand merge pe drum?
-Stiu fiule, sa tacem si sa ne rugam.
-Te jur parinte batran ca pana la Alexandria sa nu vorbim nici un cuvant, dar baga de seama, parinte, ca ai sa vezi la mine lucruri, care n-o sa-ti prea convina, dar sa nu vorbesti ca ti-ai calcat juramantul.
Si a zis batranul:
-Cred, fiule, caci cu ajutorul lui Dumnezeu n-am sa vorbesc.
Si din momentul acela au inceput calatoria si au tacut.

Catre seara au ajuns la poala muntelui, la un sat, acolo era o casa din care iese un tanar si zice:
- Parinte, hai la noi ca e seara acum!
Gazda le-a spalat picioarele la amandoi, le-a dat o camera si i-a chemat la masa. Tanara gazda avea in casa un blid frumos de argint, cu flori, iar pe blid scria bisericeste. Ca sa le arate cinste musafirilor tanarul a pus fructe in blidul de argint.
Cand sa plece dimineata cei doi calugari, calugarul cel tanar fura blidul de argint si il ascunse sub haina.
Cel batran a vazut dar a tacut caci era sub juramant. A zis in sine: "Mare pacoste e calugarul asta, sa fure blidul de la omul asta bun."
Cand au ajuns la o apa limpede, calugarul tanar a luat blidul, a facut cruce peste el si l-a aruncat in apa.

Cand era soarele sus au ajuns in alt sat unde ii vede un gospodar care le zice:
- Parintilor, haideti la noi!
Omul acela avea un caine groaznic, legat in lant. Catre seara, inainte de a parasi casa, tanarul calugar a facut o cruce peste caine iar cainele a sarit in sus, a crapat si a murit.

Spre seara ajung la alt sat, unde ii primesc doi tineri cu mare evlavie. Acesti tineri aveau un singur copil nou nascut.
La plecare, calugarul tanar se repede la leaganul in care dormea pruncul il dezveleste, ii suceste gatul si il omoara. Atat de repede i-a sucit gatul ca n-a putut tipa deloc, apoi l-a invelit si l-a lasat acolo.
Zice batranul in sine" No, alta crima, cine stie unde merg eu cu criminalul acesta! Vai de capul meu!"

A doua zi treceau pe langa o crasma, tanarul calugar a facut cruce spre crasma si trei metanii, iar cei din crasma au zis: "Uite ma, ca popa se inchina la noi!" si radeau.

Au mers inainte si au ajuns la marginea unei paduri unde se afla o biserica pustie, fara usi, geamuri, acoperis, erau numai zidurile.
Calugarul tanar s-a aplecat la un paraut, a luat niste pietricele, a facut cruce peste ele si a inceput sa arunce cu ele in biserica. Dupa aceea a facut cruce peste biserica si a plecat.
Cel batran zicea: "Acesta numai drac poate sa fie!"

Catre amiaza ajung intr-un sat unde era caldura mare. Vad o casuta veche, acoperita cu stuf, trestie si paie. Pe prispa casei erau niste copilasi ce plangeau. Batranului i-a fost mila de ei si le-a dat ce-a avut si el, un pic de paine, cate un fruct... copiii plangeau ca anul trecut au ingropat pe tatal lor iar acum pe mama lor.
Calugarul cel tanar a dat foc casei iar copilasii ca niste pasarele au fugit tipand ca a luat foc casa. Pana sa vina vecinii casa a ars in totalitate.
Zise batranul: "Doamne, uite ca a dat foc casei! Numai rele face acesta!"

Seara ajung in Alexandria, la marginea orasului era o vila, o casa cu fantana frumoasa dar nu era nimeni acasa la ora aceea.
Ce face tanarul calugar? Se suie pe casa si intr-o ora o desface pe toata, arunca usile, geamurile, tot.
Cand s-a dat jos, calugarul batran n-a mai avut rabdare, caci pana aici le-a fost tacerea si i-a zis tanarului:
- I-a asculta ma! Am ajuns la Alexandria, asa-i? Ma, pana aici am jurat sa tac? Sa-mi spui ce esti, DRAC? INGER? sau OM?
Dar tanarul a zis:
- Ce ai cu mine parinte?
- Eu n-am vazut oare ce ai facut pana acum? Multe rele ai facut pana acum!

Tanarul i-a zis:
- Parinte, trei lucruri mari am facut: cand am aruncat blidul de argint in apa, blidul a fost furat de la biserica de parintii acelui tanar si acum ei se muncesc in iad.
Daca nu luam blidul atunci si tanarul baiat ar fi ajuns in iad. L-am aruncat in apa aceea curata si are sa vina cantaretul Bisericii si o sa-l duca inapoi de unde a fost furat.
Aceste trei lucruri bune am facut: parintii care au furat au iesit din iad, nu va merge in iad fiul lor iar blidul revine la biserica.

- Dar cainele de la casa aceea?
- Cei ce aveau cainele erau crestini buni dar in ziua urmatoare cainele avea sa turbeze si muscandu-i mureau toti din casa, asa am omorat cainele si i-am scapat pe toti de la moarte.

- Dar de ce ai omorat copilul din leagan?
- Si acesti doi tineri erau crestini buni, insa daca crestea copilul, devenea hot si avea sa isi omoare parintii, asa i-am salvat pe cei doi crestini.

- Dar la crasma de ce ai facut semnul crucii si te-ai inchinat?
- In crasma era primarul satului si cantaretul Bisericii, care au venit sa bea un vin bun si sa se veseleasca. Si ce au hotarat cei doi in crasma?
I-a zis cantaretul primarului: "Mai varule, hai sa facem o Biserica in satul nostru, eu pun 100.000 si tu la fel!" si asa s-au invoit si le-am binecuvantat hotararea lor, ca sa poata face Biserica, iar vinul pe care-l aveau spre a-l bea, a intrat in el un sarpe otravitor si de l-ar fi baut mureau amandoi.
Dar facand semnul crucii peste vin au scapat de la moarte si vor face Biserica. De aceea m-am inchinat si am facut semnul Crucii peste ea."

- Dar in Biserica de langa parau de ce ai aruncat cu pietre?
- In ea, fiind parasita, erau o multime de draci care jucau pe masa Sf Altar, eu i-am alungat de acolo si acum vor veni oameni si o vor repara si vor face slujba in ea.

- Dar de ce ai dat foc la casa copiilor orfani?
- Daca ramanea casa acolo, copii ar fi dus-o greu, dar asa pe locul unde a ars vor gasi o caldare cu bani iar o ruda a lor ii va lua si va zidi alta casa si asa toata viata lor le va merge bine.

- Dar casa de la marginea Alexandriei de ce ai daramat-o?
- Vila aceea a fost facuta din bani de furat si de ar fi trait in ea cei ce au facut-o nu se mai mantuiau, asa, cand vor veni, vor face alta din sudoarea fetei lor si isi vor mantui sufletul.

A zis batranul:
- Vad ca toate le-ai facut bine, dar acum spune-mi cine esti? INGER SAU DRAC?
Si a zis tanarul:
- EU SUNT INGERUL LUI DUMNEZEU SI M-A TRIMIS DUMNEZEU SA ITI ARAT JUDECATILE LUI CELE NEPATRUNSE DE MINTEA OAMENILOR, PENTRU CA JUDECATILE LUI NU SUNT CA JUDECATILE OAMENILOR.

Si pustnicul ce a murit mancat de leu, prin durerea mortii si-a spalat si ultimele pacate ce le mai avea si asa s-a mantuit, iar bogatasul din Alexandria, inmormantat cu pompa, a facut si el ceva fapte bune in viata, iar Dumnezeu i-a platit prin cinstea inmormantarii, iar acum este in iad.
Intoarce-te in chilia ta si nu cauta sa intelegi judecatile lui Dumnezeu, care sunt nepatrunse de mintea omeneasca...

Fratii mei, sa stiti ca pe doi ii trazneste Dumnezeu, pe doi deodata si pe cel bun si pe cel rau. Oare ce se petrece aici? Cel bun prin aceasta moarte isi gaseste mantuirea iar cel rau ajunge in iad, prin pedeapsa lui Dumnezeu, dupa faptele sale. Dumnezeu face cum stie, cum vrea, dar toate le face bine, Dumnezeu fiind BINELE cel mai mare din lume.