Creatia iubirii

CREAŢIA IUBIRII

Abisu-i pretutindeni
Şi haosu-i urmează
Şi-n spaţiu nu e nimeni
Doar El care lucrează.

Căci din a Sa fiinţă
Cuvântul prinde viaţă
Şi sfânta Sa dorinţă
Materia răsfaţă.

Lumina o cuprinde,
La soare se încălzeşte,
Pe ea apa se-ntinde
Şi iarba încolţeşte.

Dar timpul parcă geme
În crunta-i plictiseală,
Căci el ştie din vreme
De-a omului greşeală.

Că din a Sa iubire
Şi multa-i bunătate
Creat-a Domnul nostru
Pe om cu libertate.

Să stăpânească veşnic
Pământul ce îl calcă.
Dar omul n-a fost vrednic
Şi-al Său cuvânt încalcă.

Şi vai! Durere mare!
Pământul se-nfioară,
Căci prin neascultare
El trebuie să moară.

Dar pronia divină
Pe om nu-l părăseşte
Şi-a Domnului lumină
Viaţă-i dăruieşte.

De aceea El îi cheamă
Pe toţi, cu drag, să vină:
„Veniţi, dar fără teamă!
Veniţi de luaţi lumină!”

Poezia ,,De soare am nevoie" postata pe forum de Tellus a fost mutata de Admin intr-un subiect nou!